Jan 14, 2012
Va voi prezenta unul dintre acele cateva serii anime de succes, din trecut, care pot schimba cu usurinta parerea marii majoritati ce considera ca apogeul animatiei si a imbinarii aproape perfecte dintre imagine, sunet si context s-a atins abia in prezent. Este vorba de City Hunter, un serial lung ca intindere, ce reuseste intr-o maniera foarte inspirata, sa ne induca acea atmosfera specifica a anilor 80, mult mai bine decat oricare alta productie de acest gen iar acest lucru se datoareaza mai multor aspecte, cel care iese primul in evidenta fiind legat de melodiile pe stil vechi, folosite inteligente, de-a lungul seriei.
Tsukasa Hojo, creatorul acestei serii, in care actiunea, suspansul si momentele comice se imbina armonios, sustine ca el nu ar fi fost in stare sa realizeze universul City Hunter daca nu ar fi fost pus saptamanal sub presiune, de cate un termen limita de publicare a unui capitol din manga.
Dar chiar si in conditii de stres, a dat dovada de o admirabila finete atunci cand a lucrat la acest proiect.
Succesul serii manga, distribuita pe piata incepand cu anul 1985, a determinat aparitia animeului cu acelasi nume, in mai putin de doi ani, fiind produs de studioul Sunrise si difuzat in Japonia la data aparitiei, urmand ca abia mai tarziu sa fie tranmis si in alte tari, cand popularitatea sa in tara de origine a inceput, sa se diminueze. Animeul a fost remarcat cel mai bine in Franta, fiind lansat sub pseudonimul Nicky Larson, astazi reprezentand o amintire frumoasa din copilaria multora, cum in cazul nostru, cap de afis a fost Dragonball.
Personajul principal este un vanator de recompense impunator, dar in acelasi timp tandru, pe nume Ryo Saeba, care isi duce traiul in orasul Tokyo de alta data, intrand in contact cu diverse persoane, ce apeleaza la acesta pentru sarcini periculoase. Singura problema care ii afecteaza imaginea de cocos rosu, sunt reactiile perverse atunci cand se afla in apropierea unor femei frumoase, ele practic find singurele de la care Ryo accepta misiuni, refuzandu-i pe barbati aproape negresit. In primele episoade, Ryo il are ca partener pe Hideyuki Makimura, un fost detectiv ce a decis sa devina un “vigilante”. Acesta la un moment dat este ucis, iar noul partener al lui Ryo devine Kaori, sora cea mica a lui Hideyuki, initial luata sub aripa lui Ryo doar pentru a fi protejata si nu pentru a se amesteca in afacerile periculoase ale lui Ryo.
De la un moment dat, Kaori il va pedepsi pe Ryo atunci cand acesta va fi tentat sa se apropie prea mult de una din clietele lui si il va lovi cu un imens ciocan, pe care-l va scoate de nicaieri, acest fiind probabil singurul element exagerat al seriei.
Felul cum episoadele sunt structurate este mai deosebit, in sensul ca actiunea din fiecare episod, este de sine statatoare, iar episoadele consecutive nu au legatura unele cu altele cum se intampla in majoritatea animeurilor, ci este adaptat acel stil indepent, prezent in serialele politiste. Deci practic nu vorbim despre o poveste lunga si imprevizibila, ci despre niste evenimente la intamplare, care nu fac decat sa scoata la iveala adevaratul caracter al personajelor. Chiar si asa, City Hunter va impresiona publicul prin nenumaratele sale impostaze, in care se va regasi afemeiatul de Ryo Saeba.
Acesta, se va bucura de ajutorul catorva personaje secundare, care pe parcursul episoadelor din prima serie City Hunter, isi vor face aparitia iar apoi, periodic, vor juca cate un rol cheie, in episoadele de mai tarziu, sugerand astfel ideea de continuitate.
Pe langa Kaori, printre acestea se mai numara Saeko Nogami, o agenta de politie extrem de atragatoare care reuseste sa il manipuleze cu usurinta pe Ryo in a-i da o mana de ajutor in cazurile dificile in care este implicata. Ceva mai tarziu, intra in scena si un tip poreclit Umibozu, care il stia deja pe Ryo deoarece luptase impreuna cu acesta intr-un razboi civil din America Centrala, inainte de venirea amandurora in Japonia.
Un alt aspect interesant este acela legat de vocile personajelor episodice, preponderent feminine, care vor incepe sa semene intre ele pe masura ce se avanseaza, iar asta pentru ca, la vremea cand s-a produs acest anime, acei seiyuu ( sau actorii ce dau voce personajelor) erau foarte putini, spre deosebire de ziua de azi, ceea ce spectatorului ii va da cu siguranta impresia ca a mai auzit respectiva voce inainte. S-a ajuns astfel ca aceeasi actrita sa fi dat voce la mai mult de 20 de personaje din acelasi serial.
In final, este regretabil ca acest anime nu se bucura de atentia pe care o merita, dar sper ca v-am convins ca acest anime merita vizionat si apreciat la fel de mult, ca si alte serii memorabile precum Yu Yu Hakusho si Dragon ball Z.
Fii sociabil. Lasa feedback!
Loading ...
Comentarii Recente